Mesajul M.S. Regele Mihai

Români,

Familia mea a trăit o jumătate de secol de exil și încă zece ani de îngrădiri în propria noastră țară. Au fost ani grei pentru noi și poate și mai grei pentru România. Am pus toată viața în slujba țării și ne-am dorit să o vedem puternică, bogată și mândră în Europa. Speranțele românilor au fost risipite, rând pe rand, timp de peste șase decenii. Am chibzuit îndelung, în ultimii ani, la propunerile de a ne implica din nou în mersul statal al României. Au fost idei ale intelectualilor, ale oamenilor politici sau ale tinerilor. Am făcut mereu bine țării noastre, nu am forțat niciodată lucrurile și nu am profitat personal de întorsăturile istoriei recente. Actul potrivit pentru țară vine la momentul potrivit. Cred că acest moment a sosit. Prin prezența în alegerile democratice pentru instituția șefului Statului, Familia mea încearcă să unească și să însănătoșească România de astăzi. Vrem să arătăm cum trebuie slujit un popor cu adevărat. Am toata încrederea că Principele Radu va putea să poarte această responsabilitate importantă și acest ideal înalt.Nu este un lucru obișnuit pentru un membru al Casei Regale. Dar viața ne-a pus în fața multor situații neobișnuite, pe care am reușit să le trecem cu bine. România trece prin momente grele. Nu ne putem juca de-a statul, punând la încercare destinul unui popor. Vă chem pe toți să sprijiniți acest pas important pentru România. În asemenea momente, țara are nevoie să fiți uniți și generoși, solidari și responsabili. Noi românii avem nevoie să fim din nou respectați în Italia, în Spania, peste tot în Europa și America, oriunde în lume. Dar mai mult ca oricând, trebuie să ne respectam noi înșine, acasă la noi. În acest an greu, să dăm împreună speranță României!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Cristos a inviat!

Pentru ea - Grigore Vieru

Pentru ea la putna clopot bate
Pentru ea mi-i teama de pacate,
Pentru ea e bolta mai albastra -
Pentru limba noastra.


Pentru ea ninsori se cern din spatii
Pentru ea puternici sunt Carpatii
Pentru ea e calda vatra poamei
- Pentru limba mamei.


Pentru ea noi varuim peretii,
Pentru ea mai sunt raniti poetii,
Pentru ea cresc florile visarii -
Pentru limba tarii.


Refren: Dumnezeu prima oara
Când a plâns printre astre,
El a plâns peste tara
Cu lacrima limbii noastre.

Rom sau tigan?

Autorii care preferă numele de „rrom” faţă de acela de „ţigan” au ca argument principal, acela că numele de „ţigan” ar conţine un sens peiorativ, denigrator: în limba greacă „athiganos”, „athiganoy” înseamnă „păgân”, „eretic”, „de neatins”, „impur”. Domnul N. Păun, parlamentar (v. Jurnalul naţional din 5 martie 2009) arată, între altele, că în Evul Mediu, cuvântul în cauză era sinonim cu acela de „rob”. De unde am putea continua raţionamentul, dispărând, încă de la mijlocul sec. al XIX-lea, instituţia înjositoare a robiei, ar trebui să se renunţe şi la numele de „ţigan” care şi-a pierdut condiţia de „rob”. În treacăt amintim în acelaşi Ev Mediu termenul de „rumân” (litera o a devenit în limba română, ca şi în alte limbi neolatine, „u”) era sinonim, îndeosebi în sudul ţării, cu acela de „iobag” şi totuşi populaţia autohtonă, după desfiinţarea iobăgiei („rumâniei”) nu a renunţat a se numi ceea ce era, este şi va fi: român.
În legătură cu etimologia cuvântului ţigan, considerăm că aceasta nu este nicidecum înjositoare (decât pentru unele mentalităţi perimate); acest cuvânt provine, credem, din limba sanscrită, limbă de străveche cultură universală indo-europeană şi înseamnă cântăreţ. Există în această limbă şi cultură o lucrare fundamentală: Bhagavad-Gita = Cântecul celui Divin. De la cuvântul Gita (in sanscrita insemnand cantec) a provenit acela de ţigan, deci cântăreţ. Nu se definesc, prin această meserie, mulţi membrii ai etniei respective? (În aceeaşi limbă şi cultură sanscrită există o seamă de cuvinte pe care le întâlneşti şi astăzi în limba vorbită de ţigani; astfel, o culegere celebră de texte se numeşte Panciatranta „cele cinci cărţi”; panci, pe ţigăneşte înseamnă cinci; alta se cheamă Phurana – o carte care cuprinde învăţături vechi, „din bătrâni”; phure în ţigăneşte înseamnă bătrân, purano – vechi etc.).
În concluzie: nu cuvântul trebuie schimbat, el ţine oricum de forma de expresie şi este, ca atare, un efect, ci realitatea sau „cauza” reală care l-a inspirat şi condiţiile care l-au menţinut. Şi dacă, impunându-se (!) numele de „rrom” vor persista semnificaţiile negative datorită cărora acest nume se vrea să-l înlocuiască pe acela de „ţigan”. Schimbăm iar … numele? Noi optăm pentru numele tradiţional de „ţigan” folosit pentru această etnie în toată lumea!

In alta ordine de idei tragem un semnal de alarma asupra faptului ca in diferite enciclopedii online (vezi Wikipedia) si chiar publicatii, Ion Budai-Deleanu si Petru Maior, personalitati de seama ale Scolii Ardelene sunt consemnati ca fiind ...rromi, datorita poemului Tiganiada in care sunt satirizate defectele tiganilor. Evident, aceste falsuri grosolane, fara vreun temei fundamental, risca sa se incetateneasca in randul celor neavizati. Mergand pe aceeasi linie am putea spune ca cineva care scrie despre extraterestrii este...extraterestru?

Martinez, parintele confuziei roman-rom-tigan

"Jurnalul Naţional propune, printr-un proiect de lege, revenirea la folosirea cuvântului "ţigan" în loc de "rom", atât în plan intern cât şi internaţional pentru a evita confuzia între această etnie şi români. Demersul nostru este cu atât mai îndreptăţit cu cât infracţiunile comise de etnicii ţigani în Italia sau alte ţări occidentale au dus la nefericita confuzie rom/român şi au aruncat anatema asupra întregului popor român. Recrudescenţa infracţiunilor comise de ţigani în Italia şi nu numai, precum şi asocierea acestor fapte cu poporul român, prezentat ca un popor de violatori, hoţi, are efecte negative nu numai asupra ţării noastre ca imagine, dar şi asupra românilor de bună credinţă care merg în străinătate să câştige un ban cinstit. S-a ajuns la situaţii paradoxale în care România nu mai înseamnă în presa din afară ţara Nadiei Comăneci, a lui Brâncuşi sau a lui George Enescu, nu mai este ţara cu tradiţii şi frumuseţi tulburătoare, ci o ţară de barbari. Şi totul porneşte de la o confuzie de termeni: rom/români, termeni care în alte limbi, cum ar fi italiana – rom-romeno, se aseamănă foarte mult, iar diferenţele dispar în mentalul colectiv astfel că aceste cuvinte devin sinonime. Dar cum s-a ajuns ca în loc de "ţigan" să fie folosit termenul "rom"? S-a întâmplat după decembrie ’89. Într-o postare pe site-ul personal, senatorul de Ilfov Iulian Urban povesteşte că 1993 a fost anul când în Consiliul Europei s-a votat pentru folosirea termenului de "romi" în loc de "ţigani", România având atunci doar statutul de ţară invitată. "Pentru că de acolo s-a pornit cu toată această schimbare, nemaifiind folosită denumirea de «ţigan». Era delegaţia noastră acolo, ministru de Externe era domnul Meleşcanu şi în preşedintele de atunci al Adunării Parlamentare Europene, spaniolul Martinez, am avut un foarte mare prieten al României, care ne-a ajutat foarte mult să fim acceptaţi ca membri deplini. (...) Domnul Meleşcanu faţă de domnul Martinez a ridicat problema şi a spus că pentru noi este o situaţie foarte neplăcută, este un disconfort: rom – România. Ţineţi cont de faptul că în 1993 romii nu deveniseră sperietoarea Europei şi nu erau asociaţi cu naţiunea română! Reprezentanţii noştri la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei au spus că, prin modificarea denumirii din «ţigan» în «rom» se va înţelege că România este de fapt ţara ţiganilor. La care Martinez s-a uitat la el şi a spus: «Care este problema? Abordarea dumneavoastră este intolerantă, xenofobă şi împotriva normelor europene. Romii sunt – ca şi românii, ca şi ungurii, ca şi spaniolii, ca şi francezii – o naţie din cele multe care formează Europa de azi. A vorbi peiorativ la adresa romilor este la fel de urât ca şi cum ai vorbi peiorativ la adresa propriei tale naţii». Acelaşi domn Martinez a declarat recent în presa spaniolă că este îngrozit de infracţiunile... românilor din Italia, şi întrebat de ce vorbeşte de români când este vorba de romi, a comentat «romi, români tot una este....»", spune Urban. Într-o petiţie adresată Parlamentului României, se face o trecere în revistă a denumirii pe care ţiganii o au în diverse limbi. "Gypsy", în engleză, "zigeuner" şi "sinti" sunt cele mai folosite în germană în limba franceză s-a impus numele de "gitanes", iar în spaniolă "gitano". În Danemarca, Suedia şi Finlanda apar sub numele de "tattan" (tătari).

PRESIUNI ASUPRA AUTORITĂŢILOR

Între timp, în ţară, autorităţile române erau supuse unor presiuni continue pentru folosirea termenului de rom în loc de ţigan. Organizaţii, politicieni, personalităţi de frunte cu ascendenţă romă au exercitat o presiune constantă pentru folosirea în documentele oficiale a etnonimului "rom". Ca un răspuns la aceste presiuni, prin Memorandumul H03/169 si 5/390/NV din 31 ianuarie 1995 adresat primului-ministru de atunci, Nicolae Văcăroiu, ministrul de Externe Teodor Meleşcanu recomanda folosirea în continuare în documente a cuvântului "ţigan", în concordanţă cu cuvintele folosite în celelalte limbi europene: zigeuner, gitanes, zingaro etc., pentru evitarea unor confuzii cu numele poporului român. Presiunile au continuat însă şi în 2000, Petre Roman, ministru de Externe la aceea vreme, semnează un nou Memorandum cu numărul D2/1094/29.02.2000 către prim-ministrul Mugur Isărescu, în care, propune folosirea, cu precădere, a termenului rom în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative – Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti – în corespondenţă cu organizaţiile internaţionale care le utilizează.

TERMENI FOLOSIŢI ÎN PARALEL

În memorandumul cu nr. D2/ 1094 29.02.2000 adresat de Petre Roman premierului Isărescu se arată că arată că "în ultima perioadă, Ministerul Afacerilor Externe a fost confruntat cu o veritabilă campanie declanşată de unele asociaţii de romi pentru reconsiderarea oficială a poziţiei sale în privinţa recomandării pe care a făcut-o prin Memorandumul MAE nr. H03/169 din 31 ianuarie 1995 către primul-ministru, pentru utilizarea, în documentele oficiale, a termenului de «ţigan», în detrimentul celui de «rom», care de-abia începuse să se impună. Preocuparea pentru acest memorandum a fost manifestată şi de mediile internaţionale. Reprezentanţi ai Consiliului Europei, ai Înaltului Comisar al OSCE pentru Minorităţi Naţionale, precum şi ai organizaţiilor neguvernamentale internaţionale militante pentru drepturile omului au făcut referire, în discuţiile lor cu autorităţile române, la acest document. (...) Având în vedere cele de mai sus, propunem folosirea, cu precădere, a termenului «rom» în corespondenţa MAE, în paralel cu formulele alternative menţionate mai sus (Roma/Gypsies, Roms/Tsiganes, Roma and Sinti) în corespondenţa cu organizaţiile internaţionale care le utilizează. Această propunere răspunde presiunii exercitate de majoritatea asociaţiilor romilor din România pentru anularea Memorandum-ului – H(03) 169/ 1995, contribuind la stingerea unui conflict artificial şi, mai mult, la construirea unor relaţii, pe baze parteneriale, cu ONG-urile care reprezintă această comunitate etnică; este rezultatul consultărilor dintre MAE şi o serie de specialişti în domeniu, organizaţii internaţionale (Consiliul Europei şi OSCE), instituţii naţionale (Departamentul pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, Ministerul Educaţiei Naţionale, Avocatul Poporului) şi asociaţii ale rromilor".

TĂRICEANU A SPUS NU

Cum problemele ridicate de romi în Peninsulă s-au agravat în ultimii ani de mandat ai premierului Tăriceanu, automat s-a readus în atenţie una dintre cauzele pentru care românii şi România au de suferit pe plan extern: confuzia rom/român. Numai că, potrivit unui document oficial al Guvernului României, ex-premierul Tăriceanu nu a fost de acord cu revenirea la folosirea termenului de "ţigan" pe motiv că "este de natură a sugera intenţia unei discriminări, fie şi aparentă, pe criteriul apartanenţei etnice". Ca argumente pentru menţinerea folosirii cuvântului "rom", Tăriceanu aminteşte memorandumul lui Petre Roman din 2000, dar şi alte documente emise de organisme internaţionale. În acest context sunt citate Rezoluţia 44/1997 a Consiliului Europei privind contribuţia romilor construcţia unei Europe tolerante în care se stabileşte "să se utilizeze termenul de rom/i pentru a se alinia practicii generale a Consiliului Europei şi OSCE, precum şi reunirea sub apelativul rom/i (rom/s în franceză; rom/a în engleză, respectiv "aven ametza"), ansamblul de grupuri cum sunt romii, ţiganii, sintii, manusii, gitanii pentru a simplifica lectura şi înţelegerea documentelor". Un alt document invocat este Convenţia cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România prin Legea 33/1995 care reglementează că "orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratată sau nu ca atare şi nici un dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere din exerciţiul drepturilor legate de aceasta", Guvernul Tăriceanu comentând că astfel " persoanele aparţinând etniei în cauză au dreptul la autodeterminare şi de a se autodeclara romi. De asemenea, Tăriceanu afirmă că România a ratificat prin Legea 282/2007 Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare adoptată la Strassbourg, la 5 noiembrie 1992, lege care stabileşte că «prevederile Cartei se aplică următoarelor limbi minoritare folosite pe teritoriul româniei: lit. m) limba romani»".

CUM SĂ SCHIMBĂM SCHIMBAREA

Europarlamentarul Adrian Severin, fost membru al APCE şi fost preşedinte al Adunării Parlamentare al OSCE, ne-a declarat că "apelativele «rom» sau «roma sinti» sunt folosite pe plan internaţional şi că o modificare a acestor apelative în România nu rezolvă problema confuziei între romi şi români în afara României, adică exact acolo unde respectiva confuzie este deranjantă. În acest sens se cere explicat că dorinţa de a evita confuzia nu vine dintr-un complex de superioritate etno-culturală al românilor şi nu este expresia naţionalismului lor etnic, ci are obiectivul legitim de a permite identificarea corectă a unui popor cu trăsăturile sale specifice circumscrise de istoria sa, precum şi de felul său de a se organiza, de a se raporta la lume şi de a crea valori universale. Va fi nevoie, deci, şi de un demers diplomatic".

Pilda

Un profesor de filosofie stãtea în fata clasei având pe catedrã câteva lucruri. Când ora a început, fãrã sã spunã un cuvânt, a luat un borcan mare gol, pe care l-a umplut cu mingi de tenis. I-a întrebat pe studenti dacã borcanul este plin si acestia au convenit cã era. Profesorul a luat atunci o cutie cu pietricele pe care le-a turnat în borcan, scuturându-l usor. Pietricelele au umplut golurile dintre mingile de tenis. I-a întrebat din nou pe studenti dacã borcanul era plin iar acestia au fost de acord cã era. Profesorul a luat dupã aceea o cutie cu nisip pe care l-a turnat în borcan. Firesc nisipul a umplut de tot borcanul. I-a întrebat din nou pe studenti cum stãtea treaba iar acestia au rãspuns în cor "pliiin"! Profesorul a scos de sub catedrã douã cesti cu cafea pe care le-a turnat în borcan umplându-l de aceastã datã definitiv. Studentii au râs. Dupã ce hohotele s-au domolit, profesorul spus: "Acum as dori sã întelegeti cã acest borcan reprezintã viata voastrã. Mingiile de tenis reprezintã lucrurile importante pentru voi: familie, copii, sãnãtate, prieteni si pasiunile voastre. Dacã totul ar fi pierdut în afarã de acestea, viata voastrã ar fi tot plinã. Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteazã pentru voi: serviciul, casa, masina, iar nisipul e restul lucrurilor mãrunte. Dacã veti începe cu nisipul, nu veti mai avea unde sã puneti mingile de tenis si pietricelele. La fel si în viatã, dacã îti irosesti tot timpul si energia pentru lucrurile mici, nu vei avea niciodatã timp pentru lucrurile importante pentru tine. Acordã atentie lucurilor importante pentru fericirea ta. Joacã-te cu copiii, iesi cu sotia în oras la cinã, joacã tenis, vei avea suficient timp altã datã sã faci curat sau sã repari cine stie ce dispozitiv. Ai, în primul rând grijã de mingiile de tenis, ele conteazã cu adevãrat. Stabileste-ti prioritãtile, restul e doar nisip." Unul dintre studenti a ridicat mâna interesându-se ce reprezentau cele douã cãni de cafea. Profesorul a zâmbit: "Mã bucur cã întrebi asta, ele vor doar sã arate cã, oricât de plinã ar pãrea viata ta, e loc întotdeauna pentru douã cãni de cafea, împreunã cu un prieten."

29 ianuarie 2009

Azi U este in suferinta. Unii spun ca e in pragul desfiintarii. In localitate a aparut un alt brand fotbalistic, unul cu bani, cu relatii, cu performante. Studentii au uitat sa isi mai sustina echipa, autoritatile locale asigura cu maruntisuri existenta modica a echipei. Singurii care au ramas alaturi de echipa sunt suporterii. Aceiasi care au venit de mana cu parintii la stadion pentru a-l vedea pe Ivansuc sau Cocis, aceiasi care au insotit echipa lui Nelutu Sabau in divizia C, aceiasi pe care presa ii blama din cauza a 3 huligani, aceiasi care au aprins pe stadion 23000 de candele in memoria gloriilor clubului, aceiasi care au iesit in strada pentru a striga ca la Cluj - Universitatea nu va muri niciodata.

"În aparenţă "U" Cluj este un club sportiv ca toate celelalte. Dar este ca un vin străvechi, băut cu inghiţituri mici de toată studenţimea din Cetatea Clujului. Este un foc intreţinut cu lemn de cedru storpit cu roua si cu toate esenţele mirositoare din gradinile Napocăi ’’

Cristian Ţopescu

"U a incercat de citeva ori sa fie mai mult decit poate. A incercat, in ultima instanta, sa nu mai fie U, jertfind minunata potcoava neagra de pe pieptul ei studentesc, in numele dorintei de a fi ceea ce niciodata nu va putea fi. Universitatea Cluj va fi intotdeauna doar o campioana a elanurilor nestavilite."

Ioan Chirilă

"Roş-galben-albastre sunt razele Clujului,
Furtuna din veac mai de preţ le făcu,
Bătrâni înţelepţi poartă grija grădinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu “U”."
Adrian Păunescu

"Echipa şepcilor roşii este istorie, dar în acelaşi timp, poezie. O poezie a fotbalului, iar cînd cobori pantele Feleacului, stadionul Ion Moina de sub Cetăţuie, udat de apele Someşului, pare coala de hîrtie pe care se scrie această poezie. Potcoava de pe tricourile jucătorilor, ca şi potcoava stadionului este o emblemă care dăinuie în timp. O echipă care nu a putut fi destrămată nici de vicisitudinile vremurilor, nici de război, nici de divizia C, iubită şi adulată de majoritatea puştilor care se duc să cînte la stadion, păstrată în inimă de cei care au trecut prin aulele şi amfiteatrele Universităţilor clujene. "